Toscana si Cinque Terre

Voi incepe acest articol spunand ” Multumesc”! Pentru ca aventura noastra din randurile ce urmeaza a inceput cu o invitatie, a unei prietene dragi, la casa lor din Toscana.

Am zburat Bucuresti-Pisa cu Wizzair, la mijloc de iulie, in plina greva, fara probleme! In aeroportul din Pisa ne astepta masina inchiriata de la Sicilybycar, care ne-a plimbat prin locuri incredibile, pentru 5 zile.

Cazarea:

Castagneto Carducci- un apartament imens, privat, cu terasa panoramica 😍

Si acum va voi spune o poveste frumoasa, dintr-o vara calduroasa, printre copaci broccoli (cum le spune prietena mea), chiparosi, franturi de mare si orasele desprinse din basme.

Castagneto Carducci e o mica asezare in trepte, pe varf de deal, specifica zonei.

Centrul a fost construit in jurul unui castel medieval, care azi e locul unde se tin evenimentele si petrecerile din zona.

La 5 minute cu masina e Marina di Castagneto Carducci, adica locul in care marea se loveste de tarm. O mare ca toate celelalte, fara prea multe nuante de albastru, dar cu ape calde si o apreciere nespusa din partea celor care o iubesc. Plajele sunt private, 2 sezlonguri cu umbrela sunt in jur de 20€ pentru intreaga zi, iar cand temperaturile sunt extreme, conteaza prea putin culoarea apei.

Aici am mancat cea mai delicioasa pizza ca cea facuta in casa! O mica patisetie in fata careia, in pauza de pranz a italienilor, oamenii asteptau la coada pana la redeschidere. La Voglia Matta se numeste si daca treceti prin zona, e pacat sa nu opriti pentru o gustare!

Volterra a fost pentru noi limonada zilelor toride. Aici zidurile ne-au tinut umbra mult visata, piatra cubica nebatuta de soare pastra racoarea noptii si plimbarea a fost o placere.

Masina am lasat-o in parcarea de la poalele urcusului spre oras si am luat-o pe jos, pe trepte si prin cotloane, sa descoperim la pas ateliere de pictura si olarit, mestesugari iscusiti care sper ca au cui da mai departe munca de o viata, gelaterii si restaurante inghesuite, dar pline de farmec.

Timpul parca nu a trecut prin aceste locuri, iar istoria si arta sunt parca mii de povesti nespuse.

Ne-a cucerit fara drept de replica, iar San Gimignano care a urmat dupa a fost prea turistic pentru gustul nostru. Poate mai somptuos, dar nu cu acelasi farmec. Poate cu mai multe atractii, dar nu la fel de autentic.

Totusi, este un „New York” medieval, cu turnurile sale „zgaraie-nori”, fiind inconjurat din toate partile de culturi de vie. Organizarea din era medievala si-a pus amprenta fara doar si poate aici, iar cei ce au venit dupa au avut grija sa prezerve extrem de bine mostenirea pe care au primit-o!

Aici parerile nu se discuta, este opinia noastra in urma trairilor din acele momente. Poate daca mergeam dimineata in San Gimignano si dupamasa in Volterra se inversa balanta, sau poate nu.

Bolgheri

Un alt orasel autentic, cu o mica piateta in care se aduna pe inserat localnici si turisti, intr-un amalgam mai mult decat placut!

Osteria del Tasso-Bolgheri

Sau cireasa de pe tort! Intr-o imensa gradina de vara, marginita din toate partile de vita de vie, am simtit adevaratul spirit al zonei in care ne aflam! De la selectii de vinuri si pana la delicatese de toate felurile, ne-am infruptat si am savurat! A fost cea mai frumoasa seara din vara lui 2023!

Plaja Spiaggia di Baratti

Toscana poate insemna si plaja! Si acest mic golf a fost chiar pe placul nostru! Cu ape limpezi si o atmosfera hipiota a beach barului, a fost la mare, in adevaratul sens al cuvantului!

Cinque Terre

Eram mult prea aproape de parcul national cu numele mai sus mentionat, ca sa rezist sa nu dam o tura (prea scurta, ce e drept!) de o zi intreaga prin cele cinci orasele atat de renumite!

Aflate pe coasta marii Lingurice, in provincia La Spezia, cele cinci sate pescaresti sunt cadru natural pe care cuvintele nu il pot descrie!

Asa ca am pornit spre La Spezia, de unde am luat trenul care opreste in fiecare din cele cinci sate si am coborat la ultima dintre statiile rezervatiei:

Monterosso al Mare

Singurul dintre cele cinci sate care are plaja in adevaratul sens al cuvantului: Fegina. Doar ca, fiind plin sezon, era de-a dreptul imposibil sa gasesti un sezlong liber. Iar scopul nostru era cu totul altul: sa ne pierdem pe stradute, gura-casca, atat cat timpul avea sa ne permita. Ne-am  plimbat si de-a lungul plajei, am admirat-o, am oftat(mai ales Petra) ca nu puteam sa ne racorim, dar am mers mai departe.

Monterosso mi-a parut, dintre cele trei pe care le-am vazut, ca fiind cel mai modern, probabil devenind asa si din prisma singurei plaje din zona. Totusi, daca te indepartezi de mare, casele viu colorate, terasate, redau zonei aerul medieval.

Vernazza

Cred ca a fost cea mai animata! Nu ma intelegeti gresit: a fost prima data dupa pandemia cand am vazut din nou asiatici. Si nu putini! Deci oameni erau, mai mult decat suficienti, oriunde te uitai, in toate cele trei sate vizitate!

Cladirile din Vernazza au fost construite strategic sub forma de amfitreatu, iar scena este marea!

Si aici am gasit o plaja miniona, intr-un golf, dar sunt ancorate multe ambarcatiuni mici, iar apa nu e tocmai curata.

Totusi, dupa golf, pe stanca, oamenii se bucurau de soare, ba chiar faceau si sarituri in mare! Asa ca nu am mai reusit sa spunem nu si a fost imperios necesar sa ne dezbracam si sa testam apa, sarind de pe dig si de pe stanci. Asta a bucurat-o nespus pe Petra, care putea sa faca acelasi lucru lana la apus. Dar da, cand mergi la vizitat cu copii, trebuie sa se bucure si ei, nu doar noi, iar febletea fetei nostre e apa!

Manarola

La ultimul popas am admirat privelistea si de sus, de la Viewpointul din Manarola, in capatul caruia se localizeaza un restaurant, extrem de ravnit, dar timpul de asteptare la coada era de minim o ora in acea zi. Nu zic ca nu ne-am fi dorit sa avem o asa priveliste la masa, dar foamea era mare si o ora era cam mult! Am coborat dezamagiti si ne-am reorientat spre un fel de panini bar. Dar nu cred ca ai cum sa dai gres cu mancarea, in Italia!

Ca sa gusti cu adevarat din farmecul zonei, cred ca iti trebuie minim trei zile.

In timpul sezonului estival sunt trei posibilitati sa ajungi in cele cinci orase: tren, feribot (din martie pana in octombrie) sau traseul pe jos.

Varianta convenabila pentru noi a fost trenul, luandu-ne bilete pentru o zi intreaga, cu varianta de hop-on, hop-off.

Data viitoare imi doresc, macar intre doua din cele cinci localitati, sa ne plimbam pe jos si musai sa le admir si de pe mare!

Per total, aglomeratia din plin sezon „ajuta” la a-ti astepta randul sa poti urca in tren pentru urmatoarea oprire, a fost cald, dar nu regret ca am alocat o zi acestei zone! Nu degeaba face parte din patrimoniu Unesco!

Ne-am intors in Castagneto la asfintit, am luat cina privind soarele apunand in mare si a doua zi am pornit spre Pisa pentru a ne intoarce acasa!