Split si parcul national Krka
Am tinut seama de primul articol scris si acum merg pe randul satului, in sens invers.
In Split am poposit ultimele doua nopti inainte de a porni spre casa.
E mult spus ca l-am vizitat. Noi nu alergam dupa obiective turistice. O vacanta trebuie sa imi tihneasca, sa ne tihneasca. Inainte de Petra imi faceam siesta pe o terasa cu un sangria/hugo/vin in mana, acum la mai multe inghetate si in locuri care sa ii satisfaca si ei nevoile. Si am ramas la un singur vin, seara!
Am ajuns in Split undeva aproape de mijlocul zilei, cu soarele arzator deasupra noastra, dornici de o racorire rapida in apa marii. Am cautat pe motorul google plaje care sa ne satisfaca nevoile si am luat-o spre una din ele. Cam greu cu accesul, fiind plaja publica intr-un oras mare, dar ne-am descurcat cu ajutorul unei localnice care ne-a permis sa trecem prin curtea ei 😜
Inainte de a ne permite am ajuns pe niste coclauri pline de smochini. Eu, o mare iubitoare de fructe, m-am infruptat pe saturate, ba chiar mi-am luat si la pachet. Dupa o luna de la incident, papilele mele gustative tanjesc teribil dupa aroma acelor smochine. Au fost ceva divin!
Buuun! Am ajuns pe plaja: 2,3 localnici ici si colo. Fara aer exotic sau macar mediteranean. Sau poate si ideea ca eram in oras nu ne-a prea ajutat sa indragim acea plaja. Si nici pe urmatoarea, cea din mijlocul orasului si cea mai renumita. Prima era cu pietre. A doua cu nisip. Nisip adus si depozitat de ei, fin ca la noi la mare. Un fel de baie publica. Plin de copii, probabil iesiti de pe la scoli si gradinite. Exact cum noi mergem in parc dupa o zi de gradi, ei merg la mare. Cam aceiasi Marie, dar cu alta palarie 😂
In Croatia exista atat de multe alternative la plajele din orase, incat chiar nu merita sa pierzi timpul. Cel mult pentru o baie, cum am facut noi.
In prima seara ne-am plimbat la asfintit pe faleza din Split, frumoasa foc, cu palmieri care o strajuiesc si cu navele de croaziera insirate ca niste bijuterii la limita ei. Terase cat vezi cu ochii, oamenii prea multi pentru gustul meu si perioada in care ne aflam. Am luat-o rapid pe o straduta laturalnica, spre centrul vechi, sa cautam un loc pe placul nostru pentru a lua cina. Si l-am si gasit. O terasa miniona, cu doar cateva mese si imbracata in verdeata. Mancarea nu mi-a ramas intiparita in papilele gustative, dar nici una de duzina nu a fost. In schimb, in ultima seara, la o alta terasa micuta, cateva mese puse pur si simplu pe aleea de piatra cubica din centrul vechi, am avut o surpriza pe care o voi tine minte: miel care ti se topea in gura, paste facute in casa, un Hugo excelent dupa care tanjisem zile bune… Ce mai! Rasfat culinar in toata puterea cuvantului!
Croatii nu se pot deloc lauda in ceea ce priveste inghetata. Am incercat la cele mai fancy gelaterii, dupa care le-am cautat pe cele mai ascunse. Nu am fost incantati de nici o varianta! Ba chiar le-am aruncat dupa ce le-am gustat!
A doua zi in Split ne-am petrecut-o la parcul national Krka. Buna asta, nu? 😁
Arie protejata, acest parc se intinde pe 109 kilometrii patrati, ingloband peste 860 de specii si subspecii de plante, 18 specii de pesti, amfibieni si pasari.
Skradinski buk este partea ce mai atractiva a parcului, tocmai pentru ca turisti se pot racori in apele cascadelor. Aici si diferenta dintre Krka si Plitvice, in cea din urma fiind interzis scaldatul.
In zona cascadelor sunt si restaurante si terase unde poti sa cumperi de mancare sau sa servesti ce ai adus de acasa. De la porumb fiert, la hot dog si inghetata, gasesti de toate!
Sunt 5 intrari in parc. Noi am ales intrarea Lozovac, unde ai inclus in tariful biletului si drumul cu un autobuz pana la intrarea propriu zisa pe aleile serpuite. Masina ramane intr-o parcare imensa, care nu e taxabila, sub umbra de conifere.
Seara am cutreierat din nou stradutele centrului vechi, am stat cateva minute bune in „curtea” palatului lui Diocletian unde am urmarit o domnisoara dansand. Domnisoara de care fiicamea a fost mai mult decat fascinata.
La final de zi am gasit acea terasa despre care va vorbeam mai devreme. M-am simtit in largul meu, fara pic de reclama, pentru ca nici macar nu imi amintesc acum numele restaurantului! Dar ar trebui, merita un review pe Tripadvisor! ( Imediat e un an si eu nu am publicat inca acest articol, dar macar mi-am amintit numele restaurantului 🤣 Corto maltese- cu specific maltez,dupa cum ii spune si numele)
Ce bine ca am inceput de la coada si nu devin iar nostalgica povestind despre ultima zi la mare din vara lui Coronavirus!
Poate ca nu e un articol cu prea multe recomandari, nici plin de istorie, dar nu scopul acesta il am. Scopul meu e sa transmit simtirile noastre, sa fiu exact cum sunt: bucuroasa nu ca am alergat dupa cat mai multe obiective, ci ca le-am gustat pe cele bifate! Poate suntem pe aceiasi lungime de unda si mai treceti pe aici! Multumesc!
