72 de ore in Puglia

Suntem aici pentru a doua oara, toti trei, dupa 5 ani si jumatate. E pentru prima data cand ne intoarcem intr-unul din locurile in care am fost deja! Si ne-am intors pentru ca prima data am venit pentru mare si plaja si am vazut prea putin din cat are zona de oferit.

Acum 5 ani si jumatate Petra avea 11 saptamani si se intalnea in premiera cu marea.

Atunci am stat in Monopoli si am dat o fuga intr-o dupamasa in Bari, pentru a ne plimba pe stradute, acum ne-am plimbat cat ne-au tinut picioarele si masina.

Am aterizat in 31 martie, seara la 21:40 (ora locala). Am luat un bus din aeroport (recomand tren) care ne-a lasat in cea mai apropiata statie de ceea ce avea sa fie casa noastra pentru trei zile.

Studioul nostru pe doua nivele se afla la 10 minute pe jos de gara centrala, care este nodul de legatura cu toata regiunea, in cazul in care nu inchiriati masina. Il gasiti pe booking- Suite 19- si vi-l recomand! Singurul dezavantaj e ca nu are geamuri, dar din ce am vazut pe booking in timp ce cautam cazare, sunt multe fara.

Prima zi

In prima dimineata am pornit fara planuri. Singurul tel era sa gasim o masina ieftina pentru doua zile.

Dupa experienta din Sicilia, am ales sa nu inchiriem online masina. Interesant a fost ca am gasit greu una de aceasta data. Multe din companiile locale ramasesera fara autovehicole disponibile. Asa ca am inchiriat de la Hertz. Dar doar din ziua a doua. Am facut aceasta alegere pentru ca zborul de intoarcere era programat seara tarziu, duminica, iar check outul trebuia facut la 11 am. Daca am ramas fara casa, macar una mobila sa avem!

Apoi am hoinarit prin centrul vechi din Bari. Am mancat o inghetata si la amiaz am mers sa ne odihnim cu totii. Cine ar fi zis ca Petra va dormi 4 ore? Nimeni! Asa ca am iesit din nou doar seara, la cina. Destinatia era un restaurant pe care il tot vazusem prin recomandari (Rustico), dar in fata lui era la coada lume care astepta sa se elibereze o masa, iar noua ne era foame. Peste drum, o mica tratorie ne-a atras atentia: Da Ciacco. Nimic sofisticat, dar am mancat cea mai buna pizza de pana acum! Iar preturile sunt chiat decente! (35 € pentru 2 pizza mari, vinul casei, apa si 2 deserturi home made)

A doua zi

A doua dimineata ne-am ridicat masina si am pornit spre Zoosafari Fasano, un must see in zona pentru o familie cu copii si nu numai. Eu m-am bucurat de experienta cot la cot cu Petra! Traseul de o ora si jumatate a trecut parca prea repede pentru cat de minunat a fost!

Se intra cu masina (deci e musai sa inchirezi una si nu, nu se poate inchiria din parc) si se merge pe un traseu prestabilit.

Chiar la intrare, esti intampinat de cerbi lopatari, capre de diferite rase, ponei si cai. Unii iti ling geamul, altii se catara pe masina (atentie la asigurarea masinii, sa fie full!). Sunt niste cersetori extrem de prietenosi si pofticiosi!

Vin in urma masinii pana unde le permite gardul. Cand aria lor se termina, ajungi in fata unor porti inchise. Cand ele se deschid si esti lasat sa intri, constati ca mai este un rand de porti, deci ajungi sa stai inchis intre cele doua randuri. Asta pentru ca dupa porti sunt leii. In semi libertate, avand un teren generos pus la dispozitie. Erau la siesta toti, fara exceptie. Tolaniti la soare, dormind. Am sperat macar se ii vedem intr-o plimbare agale, dar n-am avut acest noroc.

La iesire e aceiasi poveste: doua randuri de porti, pentru a spori siguranta.

Urmatoarele animale sunt strutii, pe o distanta destul de mica, apoi urmeaza alt rand de doua porti si intri la tigrii. Adormiti si ei la soare, cu pernutele de la picioare la vedere. Efectiv iti vine sa te dai jos sa ii mangai, sa se odihneasca mai bine! Isi misca uneori urechile, probabil deranjati de muste.

Alt sir de porti si urmeaza ursii bruni si maimutele. Impreuna, exact cum ati auzit! Unele intr-o parte, altii intr-alta, dar in acelasi perimetru, fara gard intre!

Aici doi pui de urs se harjoneau, iar de dormit, nu era momentul pentru nimeni!

Maimutele sunt asi in a deschide arahidele, parca asta e jobul lor! Simpatice rau!

P.S. Noi am fost inspirati si am luat o punga mare cu morcovi de la un supermarket, dar daca voi uitati, sunt de vanzare la chiscul de la intrare!

Iar doua porti, ultimele! La cativa metrii, ne intampina un elefant. O imensitate de animal la un metru de noi. Impresionant! Se chinuia sa se scarpine (cred) si am stat cateva clipe sa il admiram.

Mergand mai departe, niste capete lungi se intindeau sa fure orice putea sa fie bun de mancat in masini. Cu limbile lungi, patrund prin toate cotloanele! Sunt hoti de morcovi, oricat de strans incerci tu sa ii tii! Si la place mult sa traga cu pchiul in fiecare masina, daca geamurile sunt deschise.

Tot la fel, usor inaintind, esti surprins de zebre, care insista sa primeasca si ele o mica gustare.

Interesant e, ca desi nu par deloc fricoase, nu se lasa mangaiate. Pe o zebra am reusit sa o ating pe cap, sa ii simti parul aspru, dar s-a tras rapid.

Pana la iesire, traseul va poarta printre hipopotami, gnu si camile. Nu la fel de prietenoase ca girafele si zebrele, dar destul de aproape cat sa se lase admirate. Hipopotamii se ascundeau in apa, inghesuiti unii in altii. Nu am reusit sa ne dam seama daca sunt trei sau patru, dar erau acolo, cu urechile la aer si corpul sub apa, iubindu-se probabil.

Apoi se termina tura cu masina. Poti alege sa pleci sau sa o lasi intr-o parcare si sa intri pe jos sa vezi cateva atractii ramase: un cort cu soparle, serpi, pesti si broaste testoase, niste cimpanzei care fac spectacol, delfinariu (care are spectacole doar la 14 si la 16, din pacate si unde se plateste un alt bilet de intrare). Noi nu am mai asteptat aproape 2 ore pentru spectacol, cu parere de rau.

Urmatoarea oprire am facut-o in Alberobello, unde am si mancat si vin cu o noua recomandare: restaurantul Il Pinnacolo! Trei portii de paste: scoici, creveti si fistic- delicioase toate!

E un orasel cu urcusuri si coborasuri, cu alei pietruite si casute trulli deosebite. Merita o scurta oprire daca sunteti prin zona! Noi ne-am plimbat cat a dormit Petra in carucior. Am iesit din zona de trulli pentru a-i descoperi vibe-ul si am dat peste o minunatie de catedrala! Plus ca am savurat un excelent limoncello! 

Ne-am luat La revedere de la casutele trolilor si ne-am pregatit de reintalnire! Nu puteam sa nu ii aratam Petrei locul in care a vazut marea intaia oara! Plus ca vantul care batuse toata ziua nu a putut alunga ploaia, iar in fata noastra sa infatisa soarele mult asteptat al  dupa amiezii. A fost placut sa revezi micuta cala. A fost emotionant sa o revad pe ea atat de mica in amintirile mele, care inevitabil au prins viata!

In drumul spre casa ne-am oprit la o tura mica de shopping (am eu magazinele mele preferate cu haine de copii- OVS kids si Bluekids) si am intrat si la un supermarket, pentru ca nu preconizam sa mai iesim la cina. Chiar fusese o zi plina!

A treia zi

Am inceput-o cu bagajele si am pornit spre unul din acele locuri care te poate lasa pentru cateva momente fara suflare!

Polignano nu are cum sa nu te surprinda! Senzatiile sunt total diferite cand il vezi cu ochii tai! Pe noi ne-a batut vantul, ne-a si picurat pentru cateva momente, dar frumusetea locului reuseste sa te surprinda incat sa uiti de tot. De la multitudinea balcoanelor, privesti valurile mangaind stancile, simti vantul sarat invaluindu-te si mai conteaza prea putin restul amanuntelor…

Polignano este o opera de arta a naturii. Eu va pot oferi aici cateva poze si pot sa folosesc cuvintele pentru a descrie locul si emotiile traite . Iar cuvintele sunt de prisos uneori!

Cel mai instagramabil punct al micului orasel- plaja dintre stanci- te hipnotizeaza cu ecoul nesfarsit al valurilor sparte la tarm. Eu puteam sta sa privesc in zare si-n jur clipe nesfarsite! 

Petra si-a dorit o amintire vie din acel loc si a luat o piatra: mai pretioasa ca orice obiect creat de mana omului!

Dupa pranz ne-am pus iar in miscare. Am fi vrut sa vedem si Matera, dar am prioritizat obiectivele. Ne-a ramas o dupa amiaza neocupata- cea a ultimei zile. Proprietarul apartamentului in care am stat ne-a recomandat Trani (i-am specificat ca e nevoie sa fim cat de cat aproape de aeroport). 

Daca e sa ma intrebati pe mine: nu cred ca ai cum sa o dai in bara oriunde ai alege sa mergi! Cred ca fiecare locsor de pe acea coasta are un farmec aparte. Defapt nu stiu daca exista vreun loc pe lumea asta (nu neaparat in Italia) care sa nu merite sa fie descoperit. Noi ne-am bucurat de ultimele ore petrecute acolo admirand italienii iesiti intr-o duminica dupamasa la plimbare. 

Poate pana acum nu am fost atat de atenti la oamenii locului, dar in aceasta mica localitate aparent necunoscuta, erau toti, fara exceptie, de admirat. Imbracati frumos, veseli si zambitori, degustau acel dolce far niente specific lor. Si ne-am alaturat si noi! Nu ne-am mai grabit, am stat in soarele dupa amiezii si ne-am bucurat ca suntem!‌ Si de-o inghetata!