Vara lui Coronavirus
Altfel nu o pot numi. E o vara diferita, cu mii de incertitudini si alte mii de motive care nu ne lasa sa ne miscam la fel cum o faceam pana acum.
M-as porni spre oriunde, picioarele mele poarta dorul nisipului fierbinte si al valurilor molcome. Le e dor si de carari de munte sau de stradute pietruite si inflorite.
Papilele mele gustative tanjesc dupa un homar incins in lamaie, asezonat cu un vin roze.
Toata fiinta mea e dornica de soare si liniste. As putea sa plec fara sa ma intorc cateva saptamani bune. Nu mi-ar fi dor de nimic!
Norocul meu e ca nu sunt adepta televizorului. Nu stiu daca in copilarie a fost vreodata nevoie de amenintari ca sa ma ridic din fata lui. Iar acum nu ma atrage nici atat!
Imaginile cele mai vii se nasc traindu-le, nu urmarindu-le la televizor. Realitatea fiecaruia se creaza in functie de ceea ce ne domina si din ceea ce vrem sa credem.
Regulile de igiena trebuiau respectate si pana acum. Purtarea mastii e obligatorie pentru a ne putea desfasura normal activitatile zilnice. Mai departe fiecare dispune de liberul arbitru in ceea ce priveste credintele si atentia. Nu vreau sa fiu extremista sau sa ies in evidenta. Regulile trebuiesc respectate, e imperios necesar sa ascultam de autoritati in aceasta directie. Iar mai departe, cred ca trebuie sa ne urmam instinctele.
Eu voi merge sa imi satisfac nevoia sufletului de a se imbaia in valurile marii si a linistii. Vreau sa stau in arsita verii uitata de toti si toate pe o plaja departe. Intr-un loc pe placul meu. Sa gasesc la fiecare pas platouri cu fructe de mare si vin racoritor dupa o zi caniculara. Sa ma bata briza, iar indepartandu-ma de ea sa raman fara aer de la caldura. Sa simt vara cum isi arata coltii fiorosi. Sa simt soarele cum imi innegreste pielea. Sa ma simt eu intr-un loc de suflet!
Intrebarile vin in privinta locatiei si a deplasarii. Imi pare mai sigura deplasarea terestra in acest moment. Te poti oricand urca in masina si pleca de oriunde esti. Dar unde mergi? Spre est sau vest?
Oare doar la mine exista aceasta nevoie acuta de a ajunge la mare…?
Sau nevoia de libertate? Ma simt oarecum captiva printre reguli si incertitudini. Simt ca nu am controlul zilei de maine odata iesita din tara. Nu stii ce noi restrictii se pun in aplicare. Nu am mai fost in aceasta situatie si sper ca vara viitoarele lucrurile vor merge usor spre normal…
P.S. Articol scris in vara 2020 si nepublicat atunci. Imi place prea mult acum, asa ca ii dau drumul in multime!
