Sevilla

Sau apogeul scurtei noastre descinderi prin Andalucia! Afirmatie pe care o fac strict din punctul de vedere al emotiilor si trairilor mele!

Cineva, de undeva, ma iubeste mult! Ma visam in Piata Spaniei de cativa ani buni. Nu am sperat nici sa nu ploua, nici sa fie soare. Mi-am dorit doar sa fiu acolo si sa vad macar nu mini spectacol de flamenco. Stiti cum a fost ziua respectiva? Soare cat vedeai cu ochii! Ca sa imi fie visul frumos pe deplin!

Traim un timp in care multe par imposibile. Nu avem curajul de a ne face planuri si cu atat mai mult de a le duce la bun final. Suntem intr-o expectativa trista si rece. Toti, fara exceptie, asteptam finalul povestii covid. Dar e necesar sa fim si realisti! Pentru ca, la cum evolueaza, nu vad luminita de la capatul tunelului. Stiu, v-ati plictisit! Si eu! Si mi-am asumat riscul pentru a ma bucura de viata! Pentru ca, fara sau cu coronavirus, viata trece!

Am inspirat atat de adanc in contemplarea acelei zile…! M-am curatat de ganduri sumbre, frici si nelinisti si doar am fost. Acolo, in acea piata parca din povesti, intr-un ianuarie pandemic, cu soarele infrumusetand frumosul, am uitat de tot si de toate. Am trait si admirat!

O doamna facea baloane de sapun chiar in fata fantanii arteziene si copiii spanioli roiau in jurul ei. Pe Petra o puteam uita acolo si nu se supara! A fost distractia vacantei fuga dupa miile de baloane colorate de soare.

Intr-un tarziu am reusit sa o conving sa mergem sa ne plimbam, poate poate vreo domnisoara danseaza pe sub vreo arcada. Si am fost din nou plina de noroc!

A fost o transpunere intr-o alta lume…sau alta viata: sa admir doua tinere vibrand pe ritmuri de flamenco. Chiar si Petra a ramas tacuta cateva minute bune, admirand spectacolul. Din pacate, singurii spectatori eram noi doua.

Aceasta Piata a Spaniei se afla in parcul Maria Luiza. Un loc de promenada pentru spanioli si de admirat marea diversitate de plante pentru noi. Cum orele se scurg extrem de repede in vacanta, noi am ales sa il vizitam intr-o trasura. Sa impacam si capra si varza, cum s-ar spune!

Mereu suntem atenti la nevoile fiecaruia dintre noi. Daca pornim intr-o vacanta ce presupune multe vizite, cum a fost aceasta, cautam sa ii satisfacem si ei poftele si dorintele.

Am fost cazati intr-un apartament, in vecinatatea pietei Triana. Si mai bine de 8 de ore am umblat necontenit!

In acea dimineata insorita de 31 decembrie 2020 am pornit eu si cu Petra la explorat. Unii la distractie, altii la cumparaturi, ca sa avem ce imbuca in noaptea dintre ani!

Si e atat de placut sa te pierzi printre portocalii care strajuiesc majoritatea strazilor, in decembrie…. E o desfatare!

Am luat-o de-a lungul apei, exact pe mal, spre centru. Fara o prima tinta. Pur si simplu cu bucuria de mana, admirand.

Cursul apei m-a condus spre Torre del oro, inchis din pacate in acea perioada, cu siguranta pandemiei ii datorez si acest lucru! L-am privit din toate unghiurile, am alergat in jurul lui, am facut poze si ne-am continuat drumul. Cativa pasi mai incolo am fost nevoite sa asteptam sa reintregim echipa.

Apoi directia a fost Piata Spaniei, unde am pierdut cateva ore bune. Am plecat in jurul amiezii spre centrul vechi, unde intentionam sa si luam pranzul, inainte sa ne trezim ca s-au inchis toate.

Ce regret am e ca nu am intrat in Royal Alcazar. Petra dormea in carucior, noua ne era foame, eram oarecum presati de timp si de niste nevoi biologice. Am trecut pe langa, am cascat ochii si cam atat a fost! Poate daca nu am fi ajuns sa vedem Alhambra, faceam tot ce imi statea in putinta sa vizitam Royal Alcazarul!

Stradutele ne-au condus spre centrul vechi. La fel ca peste tot, multe mici afaceri sunt cu obloanele trase, ai in permanenta sentimentul ca s-a terminat un razboi sau toti sunt in concediu. E adevarat ca ne-a si prins 31 decembrie pe strazi, dar multe din cele inchise pareau inchise de veacuri, cu praful domnind peste geamuri si usi.

A fost ziua in care am avut record al pasilor facuti. Ne-am plimbat mult si daca aveam curaj, acolo ramaneam!

Asa am incheiat noi anul ce a trecut. Cumpana dintre 2020 si 2021 ne-a prins visand printre artificii. Nu am gasit forta necesara sa ne mobilizam pentru inca o plimbare.

Ce pot sa va spun: e un oras in care m-as intoarce pentru totdeauna!

Va las cu pozele si sunt deschisa intrebarilor! 🤗 Intotdeauna ceva omitem din orice poveste!