Prima vacanta la schi

• 

…in trei! Noi: mama, tata si un prunc de 4 ani si jumatate am petrecut 4 zile de foc in statiunea Suior, din Maramures.

Sezonul trecut de schi (2019-2020) faceam de zor planuri de mers in tabara de toti trei (Austria) . Habar nu aveam atunci ce avea sa urmeze! Cum pandemia a pus lumea pe pauza pe perioada nedeterminata, am cautat solutii.

Eu am schiat ultima data in 2015. Sa va spun cam cat de dor imi era? (schiat=cateva zile fara oprire 😁)

• 

In perioada de 5 ani cuprinsa intre 2015 si prezent am coborat de 2,3 ori partia de la Feleac si Buscat, dar nota finala era de nesatisfacator. Ei bine, acum mi-am multumit si sinele!

• 

Ne-am tot socotit si am decis ca in situatia data, cea mai buna varianta e sa ne cazam la baza partiei. In Maramures, la fel ca si in Cluj, restaurantele sunt inchise. Singura varianta de a putea manca la un restaurant e sa fii cazat la hotelul cu acelasi nume. Nu doar ca nu aveam prea multe alte variante de dormit, dar era imperios necesar sa si mancam!

Hotelul despre care va vorbesc e format din trei corpuri, care in trecut au fost destinate taberelor pentru copii. Spatiul e departe de a fi generos in camera, dar curatenia m-a uimit! Obiectele sanitare din baie sunt si ele uitate de vreme, dar totul stralucestte si nimic nu miroase! O casa veche, dar extrem de ingrijita! Micul dejun tip bufet a fost inclus in pretul cazarii si a fost pe placul nostru! Nu am ce reprosa nici pranzului, ne-am infruptat pe saturate!

Partia de la Suior ar fi a doua ca si dificultate din Romania (zicea instructorul Petrei, eu nu am aprofundat subiectul). Urcarea se face cu telescaunul si dureaza in jur de 12 minute. La coborare simti ca traiesti!

• 

Nu e prima data cand schiem pe aceasta partie! Stiam ce ne asteapta si ne-am asumat sa progresam cu totii, dar mai ales cea mica. A coborat din prima partia! Pentru ca avea in spate cateva ore de schi si un strop de experienta. Nu e nici pe departe locul ideal pentru cei ce isi doresc sa invete sa schieze. Partie pentru copii, cu babyski, exista, dar are un dezavantaj: trebuie sa urci cu telescaunul pentru a ajunge la ea. Dezavantajul vizeaza parintele si costurile. Costurile urcarii si coborarii cu telescaunul a un adult si un copil (17 lei/persoana) si mai apoi asteptarea in frig. Cu siguranta nu as fi ales aceasta locatie ca Petra sa invete sa schieze! Dar pentru nivelul la care ea se afla, era o noua provocare alba, cu multe zone rosii si negre.

• 

Matinali suntem, ca vrem ca nu, avem un ceas desteptator cu doua picioare pline de energie. Asa ca trezirea se facea la 7:30! Intram in alerta de cum deschideam ochii: dus si pregatiri. Coboram apoi la micul dejun si de acolo direct pe partie! Petra isi facea orele de schi si eu le recuperam pe ale mele. Alex pe langa mine si el, bineinteles. El nu se poate plange chiar asa, a schiat o saptamana in Italia cand eu eram insarcinata si alte multe zile prin tara, de atunci.

• 

Cand mezina hotara ca a coborat suficient, ne conformam si noi si mergeam cu totii la masa. Dupa ce potoleam „foamea la burtica”, eu si cu ea ne faceam siesta in camera. Eu siesta, ea somnul. La trezire ne echipam inapoi si fuga la partie pentru tura a doua de ore!

• 

Patru zile am fost in priza. Am mers sa schiem si am vrut (cat s-a putut) sa tinem ritmul. Un ritm facut de ea. Nu am impins-o de la spate nici o secunda sa mai faca o coborare, pentru ca nu vad de ce sa obligi copilul sa se epuiezez sau sa iti faca voia. Am lasat-o sa decida ea in privinta a cat poate schia, mai ales ca a fost oricum dificil sa fie pe ceas non stop. I-a lipsit joaca libera, stiu! I-au lipsit si copii, stiu si asta! Nici pentru noi nu a fost floare la ureche! Nu mai suntem doar doi adulti care fac ce si cand vor. Dar ne-am dorit un copil si acum ne dorim sa facem totul in trei, mai ales ceva ce ne provoaca incantare! Satisfactia se va vedea in timp, in ani. Sacrificiul si el! Nu va pot minti ca a fost o desfatare ceea ce am facut! Dar ce va pot spune e ca exista doar doua optiuni: sa iti asumi si sa mergi sau sa iti infrangi dorintele si pornirile si sa ramai acasa. Un copil ar trebui sa puna totul in miscare, nu sa ne opreasca viata in loc!

• 

Provocarile din viata de parinte apar oriunde am fi. Zile si perioade dificile putem avea la fel de bine si in caldura propriului camin! Doar ca de acolo nu putem sa si simtim sangele cum se umfla si se agita in corp, nici vantul prin care facem slalom, nici sufletul radiind. De acolo putem avea parte de frustrarea unei vietii care a fost si nu mai e! Vorbesc in numele nostru, doi adulti iubitori ai sportului, al activitatilor in natura, a calatoriilor si a vietii. Cu toate provocarile si frustrarile, nici o clipa nu as putea spune ca nu a meritat! Asa ca va provoc si pe voi: iesiti, gustati, iubiti! Merita!

•