Iarna in Maramures

Incep sa scriu acest articol din patul pensiunii „Soare-n Maramures”, in timp ce domnisoara din dotare isi face somnul de frumusete. Fac asta pentru ca sunt mult in urma cu articolele. Le-am publicat doar pe cele pentru care nu exista mai „tarziu”.

Suntem aici de ieri. Weekendul prelungit, legat cu 1 decembrie ne-a indemnat sa ne facem planuri si bine am facut! Avem zapada, ieri seara a nins ca in povesti!

Pe drumul ce leaga statiunea Cavnic de Ogna Sugatag, mai exact in localitatea Budesti, pe partea dreapta a drumului se afla pensiunea noastra. O pensiune micuta (8 camere mai exact) cu o curte imensa. Vara cred ca nu ai nevoie de mai mult pentru cateva zile de relaxare, la munte! Piscina e generoasa, locul de joaca exterior nu lipseste, cainele e extrem de primitor si iubitor! Pentru Petra a devenit cel mai bun prieten si tare grea a fost despartirea!

Camera noastra a avut un pat matrimonial si o canapea extensibila. Primitoare si luminoasa, exact pe placul nostru! Ii lipseste totusi un cuier la intrare, sau macar cateva agatatori in dulapul din hol. Noi, fiind infofoliti bine, ne-am agatat salopetele de ski de usile dulapului de la intrare, dar tare bine prindea un cuier! Iar doamna Mariana care ne-a servit e de milioane, mereu gata sa iti sara in ajutor!

Pensiunea se afla la 10 kilometrii de partiile de la Cavnic, la 45 kilometrii de Sapanta si la 20 kilometrii de Barsana. Avand in vedere ca partiile s-au deschis, am renuntat la planurile facute de acasa pentru ca Petra sa ia ore de ski. Suntem iubitori ai acestui sport, iar ea e pe urmele noastre!

Am ajuns sambata la amiaza la pensiune, am mancat rapid ceva si apoi ne-am lasat dusi in lumea viselor. Ma rog, mai mult partea masculina si partea tanara, eu i-am pazit! La trezire am mers la partia de saniute care e functionala pana la ora 19 si are si noctura. Plus ca e cu banda de babyski si e foarte usor de urcat! Petra s-a distrat copios, mai ales ultima tura cand am coborat eu cu ea si am uitat sa mai franez 😂 Cred ca putin mai aveam si eram pe aripile vantului 🙈

In aceiasi seara am escaladat niste duluri de zapada nestiind ca erau parte din traseul de tubby. Asta pana a venit administratorul sa ne roage sa nu ii stricam traseul. Din vorba in vorba am aflat ca duminica se deschidea si partia de ski de la Icoana si intamplator domnul era si monitor de ski! Cam cat noroc sa ai? 😜

A doua zi am fost harnici de dimineata. Am facut o scurta drumetie pana la lacul albastru, l-am admirat, am privit cativa tineri curajosi care se balansau deasupra lui cu o „liana”, cum i-am spus eu. Si trebuie sa recunosc ca mi-a fost putin ciuda ca nu era vara sa incerc si eu 😁

In drum spre pensiune ne-am oprit scurt sa ne admiram copilul cum pica si se ridica si iar pica si iar se ridica si tot asa, la prima tura de ski a acestui sezon.

Seara ne-am dorit o pizza si in Ocna Sugatag am gasit una. O statiune balneo-climaterica lasata in paragina. Drumuri pline de gropi, iluminatul stradal absent, totul intr-o amorteala trista si rece. Noi am zis ca mergem sa ne plimbam, nu stiu ce a fost in mintile noastre… Am comandat o pizza si ne-am intors la pensiune sa o mancam. Afara, la o masuta, sub cerul liber ♥️ Petra s-a simtit excelent in acea seara, experimentand „zborul” de pe toboganul inghetat. Numai chicote se auzeau in noaptea neagra!

In cea de-a treia zi si ultima am parasit locatia pentru a ne intoarce acasa. Oprirea pentru inca o ora la partie a fost evidenta, nu stiu exact daca eu sau ea ne dorim mai mult sa invete cum sa zboare prin zapada!

Iar traseul ales pentru intoarcere a fost unul care ne-a lasat cu o inima mare batand tare pentru Romania! Un sarpe inzapezit urcand printre copaci inghetati. Un vis de iarna din care nu m-as fi trezit! Iar in varf…cuvintele sunt de prisos! Va voi lasa incantarea mea sub forma de fotografii sa va incarce si pe voi cu bucurie!