Trogir si Labadusa beach

O iau in sens invers. Cele doua din titlu sunt capatul terminus al vacantei noastre in Croatia.

O vacanta care a trecut mult prea repede pentru cat de bine ne-am simtit!

Asa cum scriam in prima postare „live” , pentru mine era a treia oara cand treceam granita croata. Datile trecute eram tinerica tare, deci amintirile nu au fost proaspete. Cert e ca, fiind cu minte de copil si ulterior altor experiente, nu pot spune ca m-a exaltat aceasta tara. Nici nu am gustat-o cum se cuvine, sunt convinsa! Pentru ca parerea pe care o am acum, mama fiind, e total alta!

Mi-au ajuns in vene virginitatea plajelor, stradutele pietruite, tineretea turistilor… Am stat mult prea putin pentru cat de mult m-a satisfacut! 😜

Trogirul nu a fost pe lista la inceputul aventurii, dar l-am adaugat la plecare, vazand ca avem timp sa ne pierdem cateva momente pe stradutele sale.

Cand am pornit din Cluj, eram cu o parte din teme facute. In sensul ca, citisem mult despre zonele pe care intentionam sa le bifam, dar nu stiam care va fi toleranta noastra ca familie la distante, schimbari si altele. A fost prima vacanta cu masina inafara tarii. A fost prima vacanta in care ne-am plimbat suficient de mult cat sa satisfacem toate preferintele. Am si primit ce ne-am dorit: plaje salbatice cu oameni putini, orase cochete si mult tineret. Un tineret de varsta noastra, fara excentricitati, fara dorinta de a iesi in evidenta, cu bun simt.

Orasul Trogir e localizat pe coasta Dalmata, la doar 3 kilometrii de aeroportul din Split si la 25 kilometrii de orasul cu acelasi nume.

Centrul sau istoric face parte din patrimoniul Unesco, iar pentru iubitorii de povesti medievale, se gasesc destule pe stradutele sale.

De la primul articol scris pe blog despre calatoriile noastre, am decis sa nu dau nimanui lectii de istorie sau geografie. Google, Wikipedia si altele asemenea sunt la indemana voastra daca pozele mele va capteaza interesul. Eu va spun cateva cuvinte despre fiecare locsor prin care trecem, cat sa va faceti o idee. Ce imi place mie sa expun sunt trairile noastre in fata noilor provocari, ce ne-a incantat si ce ne-a displacut, daca e cazul.

Peisajul dominant al orasului Trogir e catedrala Sf. Laurentiu, cu a sa clopotnita deschisa pentru turistii care doresc sa aiba o imagine de ansamblu a zonei. Noi am admirat catedrala in trecere, neavand suficient timp pentru o vizita pe indelete.

Fiecare domnisoara s-a visat intr-un moment al vietii printesa, deci fortareata Kamerlengo, aflata chiar in port, poate deveni atractia momentului. Este o cladire construita pe la jumatatea secolului al XV-lea cu un aer medieval si o curte interioara perfecta pentru evenimente! Petra ar fi tras un recital daca ar fi avut public 😁 S-a multumit si sa isi inchipuie cat de bine s-ar potrivi ca stapana acelui loc.

Noi nu suntem inca la varsta la care sa ne intereseze istoria in amanunt. Citim cate putin despre ce urmeaza sa vizitam, dar preferam sa simtim vibe-ul si sa ne pierdem pe strazi. Trogirul ne-a tinut la umbra cu ale sale cladiri si ale sale alei pietruite. A fost o placere sa ne cunoastem!

Plecand din parcarea centrala (cam scumpa, apropo!) ne-am avantat spre ultima baie in mare a acestui an.

Orasul Trogir e legat prin cateva podete de insula Ciovo. Locul ideal pentru ultima scalda! Nu eram documentati deloc, ne-am aventurat si atat! Cum am trecut podul dinre Trogir si insula, pe fiecare stalp vedeai o reclama adresata plajei Labadusa, deci ne-a prins si pe noi in plasa!

E un drum printre maslini, cu un camping fain si un restaurant cochet la finalul lui. Iar dupa camping si restaurant urmeaza marea…

Opt zile cat am stat in Croatia nu am prea avut parte de valuri. Era doar o slaba adiere, cu o apa calma si limpede. Intr-o singura dupamasa s-au spart la mal, spre incantarea Petrei. Ei bine, la final si-a luat marea „Ramas bun” de la noi cum se cuvine! Coborand pe poteca colorata de flori, auzeam inainte de a o vedea, agiatia pe care o simtea. Ea, marea! Ne-a dezbracat, ne-a inghitit, ne-a aruncat! Dar ne-am distrat!

Odata cu agitatia, marea a adus cu ea si mizerii. Multi tepi de conifere uscati, bucati de lemne uscate si ele, pe alocuri chiar si plastic si pungi. Nu cred ca oamenii le-au aruncat, cred ca vantul le-a luat. Chiar si mie a incercat sa imi fure slapul, asa nervos era! Am aCred ca o ora ne-am imbaiat, dupa care ne-am infruptat cu un platou cu sepii si unul cu creveti, putin mai sus, la restaurant!

A fost chiar fain in atmosfera prietenoasa a unui camping, ma atrage si ideea de a dormi in cort, mai ales in conditii bune, cum erau acolo!

In copilarie experimentam orice, fara frica si cu bucurie! Odata ce m-am transformat in adolescent au inceput si figurile, probabil si pentru ca situatia financiara o permitea. Nu m-ai fi prins la 20 de ani dormind in cort si nici la 25! Acum ma reintorc la origini. Originile mele, fara figuri, cu buna dispozitie si multa natura!

Asa a aratat ultima noastra zi in Croatia. Fiti pe faza: urmeaza povestea celor dinaintea ei! 😉