Trei chei incercate de noi langa Cluj

Trebuie sa recunosc ca aceasta pandemie e „vinovata” pentru pornirea pe care o am acum si fata de plimbarile in natura, nu doar pentru intinderea nesfarsita de apa, care e marea.

Am copilarit la tara. Mi-a placut mereu sa explorez, sa merg la cules de ciuperci, sa mi se explice ce si cum se intampla prin padure, cu animalele si cu apele. Faceam diguri pentru pesti si casute pentru broaste. Dadeam cascaval cu gauri soarecilor. Prietenea mea cea mai buna era Doliana, o corcitura de ciobanesc mioritic, care ma urmarea si apara mereu.

Am simtit intotdeauna pulsul naturii, i-am respirat aerul si am fost atrasa de ea ca un magnet. 

Vara aceasta parca verdele din jur a fost mai verde ca in alti ani. Poate de la ploi sau poate a fost doar o senzatie. O reactie de aparare a mintii mele la tot ce se intampla in jur. Un refuz de a vedea primejdia ca pe un balaur. Atentia indreptata spre frumos m-a ajutat sa fiu rationala si pozitiva.

Odata cu lunile de stat in casa in urma starii de urgenta, am inceput sa ne apropiem mai mult de natura. Petra a devenit tot mai curioasa, a inceput sa umble pe jos tot mai mult pentru a vedea,mereu si mereu, luminita de la capatul tunelului. Gaseam intotdeauna pe traseu ceva care sa o tina in priza si sa o sprijine psihic sa mearga mai departe.

In jurul Clujului sunt multe zone in care nici noi, adulti fiind, nu am ajuns vreodata. Exista intotdeauna ceva nou de explorat sau un ”vechi” uitat pe care ti-ai dori sa il revezi.

Am sa va povestesc acum despre zone umbroase, cu ape care susura la vale, numai bune pentru zilele caniculare!

 

1. Cheile Paniceni

Aceste chei au fost primele vizitate, undeva la inceput de vara, in saptamana in care nu a plouat 😜

Sunt destul de usor de strabatut, dar si dificil de gasit. Poate exagerez nitel, dar chiar ne-am invartit o vreme ca sa ajungem unde trebuia.

Din Cluj aveti de ”pedalat” cam 50 de kilometrii pana acolo, pe drumul spre Oradea, In satul Paniceni trebuie sa o luati la stanga, doar ca intersectia e intr-o curba cu parapetii intre sensurile de mers. Va continuati, deci drumul pana unde reusiti sa va intoarceti.

Dupa ce ati intrat in sat, puneti o intrebare localnicilor, ei va vor indruma cel mai bine! Este o bisericuta de lemn pe un varf de deal, cu un rau ce serpuieste langa. Noi acolo ne-am lasat masina si am luat-o la pas. Prin balega si muste! Ca la tara! Pentru cei ce nu sunt obisnuiti, mirosurile s-ar putea sa ii bulverseze usor! Petra isi tot tragea nasul si se stramba.

Traseul e usor si scurt. Din chei se poate urca putin pe un pisc, de unde se vede frumos intinderea de verde din zare. Daca cautati bine, reusitit sa gasiti si o cascada micuta in aceiasi zona. Per total noua ne-a placut si am reusit sa ajungem in timp util si acasa pentru somnul de pranz! Somn de pranz fara de care cu greu depasim o zi, deci e inca necesar sau chiar obligatoriu!

La intoarcerea in sat am dat peste o familie de gaste iesite la imbaiat. Cred ca toti copii vor sa cunoasca: sentimente, animale, ciclul vietii. Petrei ii place sa observe, sa intrebe cum mananca, pe unde ies ouale, de ce bobocii au puf si nu pene… si alte mii de curiozitati. Aici poate gastele au fost pentru ea punctul terminus si scopul excursiei.

 

 

2. Cheile Tureniului

Initial am abordat situatia de sus, mergend spre chei din Tureni, dar inafara de a admira peisajului nu prea aveai ce sa faci. Doar cateva poze in lanul de floarea soarelui de langa. 😆 Sau explicatii date despre cum faceam in copilarie papusi cu par din stiuletele de porumb. Sau analiza zborului albinelor din stupul de langa lanul cu floare de soare! Hai ca am avut ceva de facut si sus!

Apoi am iesit din Tureni spre Copaceni, de unde se si intra in chei. E un loc extraordinar! Perfect si pentru campat, cu multe zona de umbra! Noua ne-a ajuns o dupa masa pentru mers si venit si plimbat! Cu un copil e dificil sa se treaca cheile, traseul nu e unul usor. Probabil o varianta ar fi: prin apa. Pentru noi era deja tarziu sa mai experimentam si nici nu aveam echipament, dar cu siguranta ne vom intoarce! Voi lasa pozele sa va explice despre ce este vorba! 

 

3. Cheile Turzii

Aici nu cred ca mai e nevoie de vreo descriere! Sunt singurele chei pe care le-am vizitat si in trecut. Singurele de care stiam si de care cred ca a auzit toata lumea! (ma refer la riveranii Clujului si imprejurimilor)

Nu a fost o decizie tocmai buna sa ne aventuram intr-o zi de weekend, dar ne-am asumat! Extrem de multa lume! Aflandu-ne in plina pandemie, cu siguranta nu as mai lua aceiasi hotarare, stiind ce ne asteapta! Cand am mers, fiind dimineata, era ceva lume, dar nu de speriat! La intoarcere, in schimb, steteai minute bune sa se termine sirul de oameni care veneau din partea opusa, pentru a putea trece si tu.

E un traseu mediu. Atentia adultului care insoteste copilul trebuie sa fie aproape in totalitate cantonata pe siguranta acestuia. De mult ori am calcat stramb pentru ca eram atenta pe unde calca Petra. Sunt zone in care, la 4 ani, nu avea cum sa treaca singura. Stancile sunt alunecoase, pe alocuri curg si firicele de apa, atentia trebuie sa fie la cote inalte!

La intoarcere, eu eram mai obosita ca ea, desi a venit pe jos aproape toata distanta. Nici nu ai cum sa cari in brate un copil pe acolo. Poate doar pe cei mai mici, in marsupiu, pentru a avea mainile libere.

Pentru a nu sta minute bune la semaforul din Turda (e inchis unul dintre drumuri, iar celalalt e in lucru), va recomand sa mergeti din Tureni spre Petrestii de jos, de unde se intra in chei prin cealalta parte. Si, daca aveti posibilitatea, in timpul saptamanii. Nici nu vreau sa ma gandesc cam cat de minunat ar fi sa faci traseul fara sa intalnesti tipenie de om…!

Am fost ultima data in aceste chei acum vreo 8 ani. Cand am ajuns pe cealalta parte a cheilor si am dat fata in fata cu nebunia, m-am blocat! Eu tot ce e cu tarabe, mici, briz brizuri, inghetata varsata si altele de acest gen, compar cu Costinestiul. Acum 8 ani era liniste si pace. Niste corturi, oameni si cam atat. Dar s-ar putea si sa nu fi fost chiar vara, deci exista o explicatie!

Am stat la o masa si am imbucat o placinta delicioasa! Gasiti acolo tot ce v-at putea imagina! Inclusiv o tiroliana, care as fi incercat-o daca nu am fi fost atat de aproape de ora de somn. Deci cine vrea senzatii tari si fce o vizita prin cheile Turzii, aveti ocazia de a va da cu tiroliana!

Dintre cele trei chei, pe gustul meu sunt cele ale Tureniului. Nu era lume multa si sunt extrem de aproape! Poate daca nici in cheile Turzii nu ar fi fost atat de multa lume, reveneam cu sentimente mai bune. Dar e oarecum de inteles fiind totusi vara, in ciuda pandemiei, parca ai vrea sa te bucuri de cateva zile in natura! Si altii traiesc ne impartasesc sentimentele, sunt convinsa! 

Sper ca v-am facut pofta de putina plimbare! 🙂