Plecati departe,  Uncategorized

Siguranța la drum ar trebui sa fie o prioritate pentru oricine!

Acum exact 2 ani al meu soț a primit un telefon de la un prieten bun. Cu vocea stinsa l-a întrebat ce facem. Noi făceam bine! Alții ca noi, cu o fetita de exact aceiași vârstă și exact în fata blocului în care noi locuim, nu făceau deloc bine. Fetita fusese spulberata de o masina și plecase mult prea repede din lumea noastră.

M-a marcat pe viata acel eveniment. Nu voi uita niciodată acel telefon. Săracul om nu știa dacă nu cumva, Doamne ferește, nu suntem noi părinții îndoliati. Pot sa mulțumesc într-o mie de limbi și fără cuvinte oricui ca nu eram noi!

Asta m-a îngrozit atunci, dar și pana atunci, de când devenisem mama, eram îngrozită de copii purtați în landou sau, mai grav, în bratele părinților, în mașină. Pe principiul ca lor nu li se poate întâmpla sau ca pur și simplu nu erau informați, nu știu! Știu doar ca poate greși oricine și un suflet nevinovat poate suferi sau pieri.

Scriu aceste rânduri cu speranța că acei părinți nu au avut timpul necesar pentru a se informa, nu le-a spus nimeni la ce riscuri supun un copil mic sau un bebeluș care nici măcar nu reușește sa își susțină singur capul! Asta vreau sa cred! Nu ca sunt irationali și inconștienți!

Pe un bebeluș, proaspăt scos din maternitate și la 3, 6, 9 luni, cel mai bine îl susține scoica! Are o poziție ergonomica, perfecta pentru micul om proaspăt sosit în lume! În funcție de dimensiunea scoicii și a copilului, cam pana în jurul vârstei de 12 luni cei doi pot sa rămână prieteni și parteneri! Scoica e depășită in doua situatii:

1. Copilul atinge numărul maxim de kilograme pe care o scoică le poate suporta (~13),

2. Capul copilului ajunge la marginea superioara a scoicii.

Înainte de cele doua situatii, locul unui bebeluș în mașină e în scoică! Nici bratele mamei, nici landoul nu îl vor proteja de daune ireversibile!

Când scoica a rămas mica, recomandat e sa se meargă incontinuare pe varianta de rear facing. Studiind intens scaunele și uitându-mă la demonstrații ale producătorilor, ne-am îndreptat cu convingere spre un scaun poziționat cu spatele la sensul de mers pana la 18 kilograme. Exista și variante pana la 25 de kilograme. Noi, la acel moment, asa am ales.

Varianta e ideala atât pentru copil, cât și pentru șofer. Exista o oglinda speciala care se atașează la tetiera scaunului din spate, în care copilul îl vede pe șofer și șoferul pe copil! E cea mai sigura varianta! Părintele sau cine se afla la volan nu are tendința de a se uita mereu în spate, ci rămâne cu privirea la drum,putand supraveghea și juniorul în oglinda.

Scaunele sunt de multe feluri și culori (prea puțin important), e nevoie de proba ca să poți sa știi care e cel mai potrivit pentru voi. Sunt scaune cu prindere în centuri, scaune cu isofix, scaune mai slim sau din contra, care pot anula locul din fata în cazul unei mașini mici. Sunt, de asemenea, câteva teste de siguranță importante, care merita luate în considerare când alegem cea mai sigura varianta de a transporta un copil.

Mi-a luat mult timp documentarea și tot nu am ales cea mai buna varianta! Asta pentru ca bancheta mașinii mele e destul de înclinată. Și la noi, în Cluj, la acea vreme nu găseai prea multe magazine care sa îți ofere și posibilitatea de a proba. Defapt nu prea erau magazine specializate pe rear facing.

În momentul în care Petra adormea și nu își mai susținea voluntar capul în poziție verticala, acesta cădea și ea nu părea deloc sa stea într-o poziție confortabila. Când mergeam la drumuri mai lungi, plecam cu mașina lui Alex, în care scaunul se așeza mult mai bine. Și automat și copilul 🙂

Avem toți dreptul la liber arbitru! Important e sa ne documentam înainte. Iar apoi fiecare decide cum e mai bine pentru sine și familie. Pe noi ne-a coafat un Britax Dualfix. Dacă puteam proba, cu siguranță ne orientam spre altceva, cel puțin pentru mașina mea.

De multe ori am auzit părinți plângându-se: copilul meu nu vrea sa stea în scaun! Nici copilul meu nu e vrut. Îmi amintesc cum transpiram prin toți porii de cum plângea la orice drum, oricât de scurt. A plâns de maxim 30 de ori și s-a oprit. Ba chiar și-a cultivat și răbdarea! A învățat ca locul ei e în scoică, singura in spate. Și pana a început sa vorbească fără încetare, drumurile noastre erau momente de relaxare, atât de rabdatoare devenise! Mai bine am asudat de plâns, decât sa devin eu cea care plânge de inconștiență și neputință, cu un copil accidentat sau mai rău…nu doresc sa rostesc acel cuvant.

As putea sa dezbat probabil la infinit acest subiect și tot aici as ajunge. Trăim în lumea în care informația e la un click distanta. Și exact cum avem timp sa ne informam despre creme de fata, alăptat, diversificare, avem timp sa ne informam și despre siguranță.

Sunt familii care își petrec mai mult timp ca noi în mașină și familii care poate nici nu se deplasează cu acest mijloc de transport. Pentru liniștea noastră, singurul nostru copil trebuie sa fie mereu în siguranță. Nu aștept drobul de sare sa cada, dar nici inconștiență nu pot sa fiu.

Am sa va las mai jos câteva poze pentru a înțelege mai bine diferența dintre rear facing și forward facing.

Și un video pe care îl găsiți pe YouTube aici