1 mai in Alba, la Salciua

Ziua muncii ne-a luat prin surprindere anul trecut, cu temele nefăcute, mai pe românește spus. Dar cum suntem norocoși de fel, am primit o invitație și abia am reușit sa îmi țin suflul sa nu zic „daaa” înainte de a mi se pune întrebarea.

O ieșire în natura nu se refuza niciodată!

Am ajuns la „Sub Piatra” dimineața, pe la ora 10. Era o zi mohorâta, umeda, cu nori ce ne amenințau. Pe de alta parte, iarba era de un verde crud si capritele behaiau în gradina de lângă pensiune. Toate vietățile iubitoare de umezeala erau ieșite la lumina. Când ploua natura renaște. Parca toate viețuitoarele pământului pornesc la explorat. Inclusiv oamenii mici. 

 

Afara, în fata clădirii, parca pe noi așteptându-se, era o trambulina și lângă o masa tacticos așezată pentru aparținători micilor sportivi. Exact acolo ne-am așezat!

Am avut parte de o dimineața fără ploaie, în natura.

După prânz(delicios, apropo!) ne-am refugiat în camere pentru odihna.

La trezire ploua mărunt. Cei doi copii și-au tras pelerinele de ploaie pe spate și cizmele de guma în picioare și au pornit în expediție. Unul mic și unul mare, unul își exersa răbdarea, celalalt învățarea. 😉

Din iazul cu păstrăvi, spre moara de apa, se strânsese mătasea broaștei și câtiva broscoi. Pentru cei mici a fost o misiune adevărată sa scoată de acolo o broasca sa o poată studia. S-au folosit de scânduri și bețe și au scos o vietate la suprafață, pe iarba.

După aceasta misiune am tras o balaceala la piscina interioara. Am fost doar noi și a fost ideal!

Pensiunea in sine nu m-a dat pe spate. Curatenie a fost, mancarea primeste si ea o nota mare, iar cel mai mare plus e piscina interioara. Doar ca intrarea la spa nu e inclusa in pretul sederii. Micul dejun, in schimb, da!

A doua zi am făcut un traseu ușor, pana la mănăstirea de sub coasta. Natura era în plina ascensiune. Copaci infloriti, melci porniți la plimbare și noi cu ei prin ploaie. Am strâns câțiva. I-am lăsat sa ne lipiceasca mâinile și le-am studiat antenutele.

Fiind imediat după Paști, am primit oua roșii sfințite, pe care a mea bubulina le-a ingurgitat chiar pe scările mănăstirii, privind munții din zare.

Coborând, ne-am abătut de la drumul principal pana la paraiasul Ponor care curge lin la vale, spre raul Arieș. Un pic mai cald sa fi fost și îmi băgăm ghetuțele în apa rece de munte!

Ușor mai la deal de acolo se afla peșteră „Huda lui papara” la care noi nu am ajuns pentru ca cei mai mici erau ușor cu cheful de plimbare la pământ.

Am avut parte de un pic mai bine de 24 de ore de relaxare, cu ploaie și multe bucurii pentru pitici!

Va asteptam incontinuare sa crestem impreuna si sa invatam din fiecare experienta, abonandu-va la newsletterul Indragostita de Lume! Si tare as vrea sa ne imprietenim si pe Facebook si Instagram!