Visul realitatii

M-am îndepărtat doar ca tu sa continui sa exiști. Riscul de a te cobori de unul singur de pe piedestalul pe care te-am așezat te-a urmărit mereu.

Poate nu a fost cum as fi vrut, dar a fost altfel decât pana acum. Te țineam de mana și nu îmi era frica sa îți dau drumul.

Am avut libertatea de a face ceea ce vroiam și durerea renunțării. Am putut sa îți privesc ochii în amintirile mele și sa ma hrănesc cu bucuria de atunci. Nimeni, pana acum, nu a reușit sa dezlănțuie ceea ce zăcea ascuns în mine.

Știu ce s-a întâmplat de fiecare data. Nu mi-a fost frica de respingere și nici de tot ce se învârte în viata ta. Doar de mine îmi e frica. Și asta uneori.

Ești tot ce nu îmi doresc. Dar singurul ce ma face sa ma simt libera. Singurul în care am încredere. Ești oarecum oglinda mea retrovizoare, plina de realitatea cotidiana și abstractul creat de mine.