Sfarsit de decembrie in Malta

‍Perioada: 27-30.12.2019

Locatia: Malta

Temperatura: ~15°

Vacanta do it yourself

A fost o ieșire de 3 zile organizata în ultimul moment. În 22 decembrie am achiziționat biletele de avion pentru a pleca în 27. E prima ieșire de acest gen de când suntem trei. E primul zbor doar cu bagajul de mana.

Suntem ușor mai…precauti,poate chiar comozi, de 3 ani și jumătate încoace. Nu pornim în nici o direcție, departe de tara, fără medicamente și homeopate. Nu am plecat pana acum nici fără sticla de lapte, de când am renunțat la san. Și nici cum nu părăsim orașul natal fără un joc si o carte sau mai multe.

Imi doresc de ceva vreme sa ajung aici,in Malta. Instinctiv stiam ca ma asteapta cu bratele deschise, pe mine si pe tot restul lumii.

E primul articol pe care îl scriu fiind cu amintirile atât de proaspete, chiar în derulare, defapt.

Nu știu dacă vreun loc din lumea asta ar avea cum sa ma dezamăgească atât de mult încât sa nu ma încânte. Iar aici îmi doream într-adevăr sa ajung.

Nu e cea mai curata tara. Nu are nici cele mai bune drumuri. Dar are un farmec aparte, cu vegetatie abundenta si cruda in aceasta perioada.

E prima ieșire, nu doar pentru cea mica, ci pentru toți trei, într-o tara mai calda, iarna. E atât de plăcut sa vezi vegetația în viata când la tine acasă totul doarme. E atât de energizant sa îți treacă prin par aerul cald și sărat, când în tara ta totul începe sa devina alb.

Am pornit din Cluj în 27 decembrie, seara la 20:30. Acasă gradele erau aproape de 0. Coborând din avion fără geaca, am constatat ca e suficient de cald sa nu trebuiască sa ne îmbrăcăm.

Documentandu-ne bine în zilele dinaintea plecarii,am decis sa inchiriem o masina. In pofida convingerii ca transportul in comun nu e un minus in Malta,am hotarat ca ni se potriveste mai bine varianta de a avea un mijloc de transort personal.

Aici, mașinile sunt cu volanul pe partea dreapta și se conduce pe partea stânga, exact pe dos ca la noi. Al meu Alex, ajutat de copilotul de mine, s-a descurcat excelent.

Am ajuns la al nostru Azur Hotel by ST Hotels cu inima ușor strânsă. Am citit multe reviewuri înainte de a chiar rezerva ceva. Nu am avut prea multe variante, fiind aproape de trecerea dintre ani și cu doar 1 zi înainte de prima noapte de cazare. Ne-am făcut griji degeaba. Este un hotel mai mult decât decent. Are poate 3*+,nu doar 3*. Unde nu excelează, ca diversitate, e micul dejun.

Curățenie s-a făcut în fiecare zi, prosoapele au fost și ele schimbate zilnic. Nu e situat chiar pe faleza, ci pe o străduță perpendiculara cu aceasta. Tocmai din acest motiv e și liniște.

Nu am avut făcute planurile de acasă, nici așteptări extrem de mari. În sensul ca, fiind cu un copil de 3 ani jumătate, oricând exista posibilitatea sa nu ne putem tine de plan, chiar dacă îl aveam făcut. În consecință, în funcție de vreme și starea de spirit, am hotărât în fiecare dimineață traseul pentru ziua respectiva.

În prima zi soarele ne-a trezit din hibernare. După micul dejun, am pornit cu mica noastră mașina închiriată spre Popey Village.

Din ce citisem, părea doar un orășel parasit care a deservit cândva filmului cu același nume. Ajunși acolo, ne-am schimbat părerea. Toate căsuțele sunt pline de viata. Moș Crăciun e și el prezent în aceasta perioada. Are chiar un mic cartier al lui, cu fabrica de jucării, cu o zona speciala pentru ursi polari și alte animale iubitoare de frig. Dăruiește fiecărui copil ce întra în căsuța lui câte o mica jucărie. Fiică-mea a primit o păpușă. E o încântare și pentru un adult, cu siguranță pe copii ii extaziaza experienta.

A fost primul impact pe care l-am avut cu marea, cu peisajul idilic ce îți ia inima și ochii. Acolo, într-o baraca uitata de lume, de acum vreo 40 de ani, stăteam și contemplam cum soarele își revarsă căldură asupra mea și lumina asupra marii.

Am petrecut o dimineața întreaga la Popey. Și am fost mulțumiți cu toții. Apoi am oprit pe faimoasa plaja din Mellieha, sa băgăm câte un deget in mare. Surprinzător de calda era! Mai calda ca cea din Spania într-un sfârșit de mai. Am mâncat in acea zi într-un restaurant pe faleza, cu soarele colorând-ne prânzul.

Următoarea oprire a fost în vechea capitala, Mdina. Aflați în afara zidurilor fortificate, am avut o idee geniala: sa experimentam vizitarea cetății din interiorul unei trăsuri. A fost o prima experienta pentru Petra, clip clap-urile calului prin liniștea dintre zidurile de piatra. A fost mai mult decât fericita. Încă nu știe povesti cu prinți și prințese, dar cu siguranță în suflețelul ei era multă magie.

Domnul care ne-a făcut turul ne-a și detaliat anumite aspecte despre vechea capitala. Nu voi întra în detalii, cu siguranță exista și pe google informațiile. Ideea e ca a fost și vizitiu și ghid turistic. Și simpatic pe deasupra!

Era ora la care soarele mergea la culcare. Am fi mers și noi dacă e sa fim sinceri! Tare obosiți eram! Totuși, am ieșit la o tura de noapte prin Sliema. Și la un pic de shopping. Sau mai degrabă de trecere în revista a magazinelor din Sliema, ca nu am cumpărat mare lucru 🙂 Lume multa, luminițe de Craciun și o inghetata pe final, înainte de a ne întoarce la hotel.

A doua zi, cu forte proaspete, am pornit spre Playmobil Fun Park, dis de dimineață. Am fost ușor dezamăgiți, aveam așteptări mai mari. A fost primul parc tematic vizitat de Petra. O alta prima experienta în doar 3 zile.

Intrarea duce direct în magazinul Playmobil. Din magazin, în dreapta, ai posibilitatea de a ieși afara, la tobogane, trasee cu apa și alte cele sau de a rămâne în interior, unde e o încăpere imensa cu măsuțe și scaunele și toate variante posibile de playmobil. Poți petrece în jur de 2 ore în parc. Poate nici atât. Tot în interior exista și posibilitatea de a servi masa. Din ce am observat, arătau chiar bine porțiile aflate pe mese. Noi am băut doar o cafea iar cea mica un smoothie. La ieșire nu am plecat cu mana goala, ci cu un set cu grajd și perii și cal și sa. De toate sa o tina ocupata în seara respectiva. Și suficient cât sa ne întrebe de 50 de ori în acea zi când ne întoarcem la hotel. Ca sa știe când va putea sa își savureze jocul cel nou.

Era aproape ora amiezii când am ajuns la târgul de duminica din Marsaxlokk, un fost sat pescăresc. De-a lungul întregii faleze mirosea îmbietor pentru unii și dezgustător pentru fiică-mea, a peste și fructe de mare proaspete. Târgul era pe terminate, nu am avut ocazia sa vedem multe și mărunte înșirate pe mese, dar am reușit sa ajungem într-o aglomerație de nedescris. Un fel de oser de la noi. Nu se vindea doar peste. Se vindeau și plasticuri ieftine, menite sa fure ochii copiilor și nu numai. Și măsline într-o mie de forme si culori, mirodenii, semințe, alune. Bineînțeles si suveniruri. Și fete de masa brodate manual. Găseai aproape orice. Unele produse te atrăgeau ca un magnet, altele te îndemnau sa pleci cât de repede. Depinde din ce categorie de oameni faci parte!

T

Tot acolo am ales sa luam și prânzul, ușor decalat de la ora obișnuită. Dacă aveți un copil în dotare nu recomand! Dacă aveți timp și disponibilitate puteți savura multe pahare cu vin sau cateva beri liniștiți la o terasa cu vedere spre bărcuțe colorate. Cu un copil, sa aștepți după un platou cu fructe de mare și o porție de paste o ora și jumătate mi se pare ușor ridicol. A avut mai multa răbdare decât ma așteptăm, dar nu mai aveam noi. Se lasă și seara, deci și frigul, nu prea mai era o placere sa stai pe terasa.

Apoi, pentru o scurta perioada am poposit în camera de reședință pentru odihna. În acea seara am luat-o la pas, în forma fiind, pana în St. Julian’s. Vântul intetea valurile și valurile făceau furori pentru vizitatori. A fost o plimbare pe cinste! Malta e frumoasa și noaptea! Și animata!

Înapoi am luat autobuzul, fiind deja destul de târziu. Cina din acea seara a fost delicioasa! Cele mai bune paste bolognese mâncate de mine vreodată. La Cafe Sicilia Malta, în Sliema. Nu fac reclama, e doar o părere obiectiva cu privire la ceea ce am servit la cina în acea seara de 29 decembrie.

A treia și ultima zi o rezervasem pentru Valletta. Planul era sa luam ferry boatul din Sliema pana în Valletta pentru încă o prima experienta. Dar vremea nu a ținut cont de planul nostru. Valurile ofereau un spectacol de neuitat, de data asta ziua, deci mult mai colorat. Ferry urile erau suspendate în momentul în care noi am fost sa întrebam. În concluzie am pornit cu mașina spre Valletta. Am avut noroc sa găsim un loc de parcare destul de ușor.

Am parcat în vecinătatea fântânii lui Triton, unde era amenajat un târg de Craciun. Destul de ciudat sa fie totul impodobit, inclusiv palmierii, cu toate ca temperaturile sunt primăvăratice. Acel târg se termina unde începe pietonala capitalei. Cea mai aglomerata strada vizitata de noi. Am și o poza care poate sa îmi susțină convingerea!

Ne-am plimbat de-a lungul multitudinii de forturi, am admirat insula Manoel și valurile care erau la fel de spumoase și agitate.

O capitala mica și extrem de cocheta. E deajuns sa te pierzi pe străduțe, noi nu am avut nevoie de mai mult. Din greșeală am ajuns sa vedem și Poarta Victoria, pe care nu o aveam pe lista. O poarta prin care circula și mașini și oameni, care te transpune cu mulți ani în urma. Mergând dinspre Lower Barrakka Gardens spre Upper Barrakka Gardens, am trecut prin Poarta. Sunt multe scări de urcat. Petra s-a extenuat pe acele scări. Le-a urcat și coborât, pe unele dintre ele, de mai multe ori. La finalul lor ni s-a deschis parcul Upper Barrakka Gardens. Un loc aglomerat și totuși atât de liniștit. Poate și calmul dinaintea furtunii, pentru ca asta ne-a așteptat la finalul vizitei. De acolo de sus ți se înfățișează pe o parte un golf, iar pe cealaltă, la poalele Upper Barrakka Gardens, The Saluting Battery.

Am avut norocul de a ne adăposti la timp într-o mica cafenea. Odată ce ploaia s-a domolit am luat-o la trap spre mașina. Se racorise bine afara. În acea după-masă, pana am părăsit Malta, a plouat aproape încontinuu. Noi am făcut o vizita pe inserat la Dingli Clifs, un peisaj straniu, din filmele de groaza. Norii grei și josi s-au descarcat într-un final cu grindina.

Petra a dormit în mașină. Când s-a trezit am coborât la câteva magazine, sa mai pierdem vremea, apoi am pornit spre aeroport.

E o tara mica, de aici pana oriunde nu ai cum sa faci mai mult de o ora, poate nici atât. Sunt multe de văzut pe un petec atât de mic de pământ. Cu siguranță noi ne vom întoarce! Am bifat pe lista o mica parte din obiective. Spre exemplu, îmi doream sa vad pictura lui Caravaggio „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezatorul” , aflata în Catedrala Sfântul Ioan. Doar ca odată ajunsa în fata cozii de câțiva zeci de metrii, am planificat dorința pentru următoarea vizita. În 3 zile nu poți avea așteptări mari pentru numarul obiectivelor ce urmează sa le vezi. Am bifat oricum mai multe decât ma așteptăm. Dacă nu ploua în acea ultima după-masă, ceva în plus sigur ne-ar fi incantat!

Va așteptăm incontinuare sa crestem împreună și sa învățăm din fiecare experienta!