De doua ori Mamaia: 2017 și 2019

Perioada: august 2017, august 2019

Locatia: Mamaia

Temperaturi: ~35° in 2017, ~30° in 2019

Ambele concedii au fost în regim do it yourself

Îndemânarea oamenilor ca mine, care și-au cheltuit banii de concediu la Marea Neagra, nu va fi sa o facem și restul, din contra. Privind obtuz și simplist, asa este! Dacă ne uitam ușor mai îndeaproape, nu marea e vinovata, ci oamenii. Noi, cei care luam plaja pe post de tomberon, lăsăm copiii sa își facă treburile în nisip, nu strângem chistocurile de la zecile de țigări fumate într-o zi de plaja, ba chiar le acoperim cu nisip. Le acoperim cu nisip pentru ca în subconștient știm ca greșim, altfel ce motiv am avea? Ca mai târziu, un copil, cel mai probabil unul care încă baga tot ce prinde în gura, sa le găsească.

Nu e cea mai spectaculoasa apa, nici cea mai calda, poate chiar departe de aceste doua criterii, dar e a noastră. La fel ca pe toate celelalte obiective, am călcat-o în picioare. Când, acum 30,40 de ani, tata îmi povesteste cum nemții și nordicii se scaldau în ea cu lunile în fiecare an…

De multe ori când ma gândesc la batjocura pe care o oferim propriei noastre tari, ma gândesc și ca nu exista cale de salvare. Și totuși, speranța nu moare!

Am mers la mare în acest an înarmați cu olita portabila. Am vrut, mai mult decât sa am grija de igiena plajei, sa dau un exemplu. Nu cred ca ajuta sa criticam. Nici sa arătăm cu degetul. Nici sa facem observație. Cred ca cea mai buna modalitate de a schimba obiceiuri e puterea exemplului.

Ce nu mi-a mai plăcut?

Am fost cazați, de ambele dați, în Mamaia sat,in unități locative închiriate. Am nimerit bine de fiecare data. În acest an am fost chiar cei care au inaugurat apartamentul. Un apartament de pe al cărui balcon priveai direct pe plaja.

Marea problema e planul urbanistic. Care, la fel ca în toată tara, e inexistent. Se construiesc blocuri în toate direcțiile, în mijlocul ‘plantatiei’ unele, altele fără acces sau cu o mașină gata de dus la service în urma accesului. O harababura totala! Un praf înghițit din toate direcțiile! Se construiește haotic și habotnic. Din vina cui? Sigur iar a noastră!

Și atunci, dragilor, ce vina are marea? Ea își canta susurul de mii de ani, la fel pentru toată lumea. Ea ne așteaptă cu nisipul ei fin sa ne bucure tălpile și ca cei mici sa îl poată modela. Ea ne păstrează secretele. Ea ne îmbie. Aceiași și totuși, mereu diferita.

Înainte de vara lui 2017,ultima mea ieșire la noi la mare a fost în 2015, la propria mea petrecere de burlăcie. A fost tot ce mi-am dorit de la acea petrecere: sa fiu la mare. Pe aceasta cale, le multumesc încă o data fetelor care au făcut posibila acea ieșire. Fără ele, nu as fi ajuns la mare! La acea vreme, cred ca nu are rost sa mai spun, am fost în Mamaia Nord, în zona de cluburi și agitație.. Cred ca a fost momentul în care eu mi-am luat într-adevăr „La revedere” de la nopți nedormite, multe pahare de vin și fuste pana sub fund.

In 2017 am revenit cu gonguta după mine și bunicile din dotare, la noi la mare.

Toate sunt scumpe și pline de praf. Dar, din nou, marea e a noastră, a tuturor. Iar dacă ii dam voie sa fie vizitata doar de cei ce asculta manele și mănâncă seminte, fără sa dam noi, cei din alta categorie, un exemplu, va fi sufocata. Toată tara noastră draga are nevoie sa renască din propria cenușă. Și e de datoria noastră sa o ajutam, sa ii dam o șansă. La fel cum puteam sa alegem sa nu mergem la vot, sa nu credem ca votul nostru contează, la fel putem alege și sa nu mergem la mare și sa o lăsăm în paragina, sau pe mana oamenilor nepăsători.

Noi am ales varianta de a găti în bucătăria apartamentului inchiriat, fiind cu un copil de un an ce trebuia hrănit. Și aici o sa subliniez ideea ca nu mi-a fost frica sa ma așez confortabil pe un scaun într-un restaurant ca cea mica sa nu colecteze o enterocolita. Nu am făcut-o tocmai pentru ca nu as fi avut cum sa stau confortabil. Puteam doar sa am grija de paharele de pe masa sau chiar de toată vesela. Și nu doar de pe masa noastră, ci de pe oricare masa aflata în raza de acțiune a unui copil obosit și flamand la ora prânzului. La orice restaurant din zona Mamaia, în luna august. Timpul de așteptare ar fi fost cu siguranță pe măsură, deplasarea ar fi trebuit sa fie făcută cu mașina, localizandu-ne în Mamaia sat, parcările fiind mai mereu o problema. Am fost trei femei, am mâncat cât trei femei jumate, deci nu prea mult, mai ales sub influenta celor 35° de peste zi și 27°din timpul noaptii. Poate puțin exagerez, dar sa știți ca ne-am topit cum călcam la 5 metrii de faleza și nu ne mai mângâia briza.

Cea mica avea poponeata brăzdata în toate direcțiile de miile de scoici pe care ateriza. Făcuse primii pași singura cu 5 zile înainte sa pornim spre mare. Nu e greu sa va închipuiți cum, la 3 pași, al patrulea era fundul dat de pământ. Sau, în cazul de fata, de scoici și nisip. Nu zicea nici ‘mâc’. Ba chiar se distra de minune. I-a priit marea.

Am stat 5 nopți. O singura data am mers pana în Constanța. În rest: apa și soare pe repeat. Și a fost bine.

Anul asta am fost a doua oara cu Petra care nu mai e chiar asa mica, la marea noastra. Tot apartament. Cu Alex și bunicii materni. Doar ca de data asta am mâncat și la restaurant de câteva ori.

Planul urbanistic e tot absent, praful îți dă târcoale nărilor la fiecare inspir, doar plaja părea ușor mai îngrijită ca acum 2 ani.

De data asta am dat o fuga și pana în Mamaia cea adevărată 🙂 De doua ori! Prima data în zona hotelului Savoy, unde era cazata o cunoștință și am mers în explorare, a doua oara, în zona de telegondola. Prima data am fost la baie și distracție. Puhoi de lume în comparație cu Mamaia Sat. Multa agitație, gălăgie, șezlonguri trase pana la buza marii. Nu a fost o placere. A doua oara am mers la plimbare. Era o zi mai mohorâta și aveam nevoie de o activitate. Al meu Alex a fost cel mai incantat de hamsii mâncați pe stomacul gol. Eu ma mir ca i-au căzut bine, asa îmbibați în ulei cum erau. Ne-am plimbat dintr-un capăt în altul al falezei, am întrat și pe plaja puțin, iar mai apoi am pornit înapoi spre al nostru apartament scump și drag.

Nu am nici o tentativa de lauda, dar e nevoie de oameni lucizi, care își dau seama exact despre ce vorbesc eu aici, care sa facă pași mici spre o schimbare mare. Nu zic, sunt oameni cărora și dacă le dai un exemplu, prea puțin le pasa. Dar, în speranța că mulți dintre cei care vad, vor lua exemplu, hai sa fim exemplari!

Dacă ai răbdare și cauți, cazari decente se găsesc. Dacă nu îți dorești să iei cina la restaurante cu chefi, la fel, se poate manca decent. Sau poți alege sa îmbini o cina la restaurant cu o ciorba gătită de tine în apartament. Noi asa am făcut! Eram doua gospodine, deci nu a fost tragedie cu statul în bucătărie.

Va așteptăm să crestem împreună și sa învățăm din fiecare experienta!