Primul zbor in 3: Bari

Am nascut pe data de 2 iulie 2016. Natural,fara complicatii si cu extrem de multa incredere in capacitatea corpului meu de a face ceva perfect normal. Nu mi-a fost frica,am avut doar un sentiment de nesiguranta asupra momentului,pentru ca inevitabil,nu aveam nici cea mai vaga idee la ce sa ma astept.

Am nascut, am inceput sa alaptez si apoi sa ne obisnuim unii cu altii. Gandul urmator era unde plecam in acea toamna. Dar m-am lovit de refuzuri,de negatii,de frici. ‘Unde vrei sa pleci cu un copil de 2 luni?’ . Cred ca oriunde as fi vrut,important era ca vroiam sa plec cu copilul si nu fara. Daca o avea pe mami si pe sisi cum ii spune acum,gonguta nu avea cum sa nu fie multumita.

Asa ca am lasat gurile rele sa vorbeasca,am dus munca de convingere cu al meu sot si pe ultima suta de metrii am ales un zbor cat mai scurt: Bari.

Rapid am ales un apartament in care sa ne simtim mai mult acasa decat plecati si am inceput sa fac liste cu si drspre bagaje si medicamente. Cred ca nu aveam cum sa uit ceva,la cata presiune era pusa pe umerii mei cu acea plecare. Orice neasteptat ar fi intervenit,vina mi-ar fi apartinut,cu siguranta!

Am reusit sa ne imbarcam si sa plecam cu bine! Evident,la fel ne-am si intors 🙂

Nu imi dadeam seama atunci,dar a fost cel mai relaxant concediu cu un copil. Mai mult decat sa manance si sa doarma nu o lasa briza sa faca. Iar mancarea era la purtator,deci nu ne-am chinuit cu sterilizari de sticle,sau apa fiarta si racita.

Am ajuns in Bari. Din aeroport am luat trenul pana in Gara Centrala. Va spun sincer ca nu mai stiu cate minute pe ceas am facut,dar nu multe. In Gara centrala am avut de iesit dintr-o cladire si de intrat intr-alta. Destinatia finala fiind Monopoli. Traseul a durat cam 40 de minute,tot cu trenul. Au un transport in comun excelent pus la punct,nimic de reprosat! Iar costurile sunt destul de decente.

Ne-am dat jos din tren pe inserat. Am ajuns usor pana la ceea ce se vroia a deveni casuta noastra pentru urmatoarele zile.

A doua zi am fost putin dezamagiti pentru ca plajele din jurul cazarii erau stancoase si fara pic de umbra pentru caruciorul ce o adapostea pe cea mica. Ne-am plimbat pana am reusit sa gasim un golfulet tare simpatic care avea si umbra.

Faceam in fiecare zi un drum de cam 10 minute pana la acea plaja.Abia in ultima zi am descoperit ca exista si un autobuz care ajungea in 3 minute pana la locul cu pricina. Mersul pe jos face piciorul frumos :))

In cele 7 zile am gustat din plin soarele,aerosolii si fructele de mare.

Am incercat intr-o dupamasa sa dam o fuga pana in Polignano,dar s-a iscat o furtuna fru musica si am fost nevoiti sa stam cateva minute bune prizonieri in gara.

In Bari am ajuns de 2 ori.Inghetata era tot ce iti puteai dori 🙂

Am cutreierat stradutele din Barri Vechia, fara harta si obiective de bifat. Nu iti trebuie mai mult decat sa poti intra in atmosfera-haine intinse pe la geamuri, flori colorate si multe biserici- o atmosfera autentica. Am intrat in bazilica care adaposteste osemintele Sfantului Nicolae, un loc de pelerinaj. Apoi ne-am delectat cu apusul privit plimbandu-ne pe faleza din capatul cartierului vechi. Plajele sunt absente in acea zona.

Ce am mai facut in Bari? Shopping. Hainutele pentru cei mici sunt un deliciu in cateva din magazinele italienesti

In Monopoli ne-am simtit mai mult in intimitatea noastra. Ieseam seara intr-o piateta unde se strangeau localnicii, unde jucau jocuri, unde ei erau acasa si noi ne integram perfect.

Nu ne-am plimbat cat ma gandesc acum ca am fi putut,deci are ce sa-mi accentueze dorinta de a ajunge din nou in zona Puglia si de a o cutreiera pana in varful tocului!

Va asteptam sa crestem impreuna si sa invatam din fiecare experienta!