Uncategorized

Ascultand natura

Anul acesta toamna ne-a facut doar surprize placute: multe zile insorite, poate chiar prea insorite, pana tarziu in octombrie.

A noastra gonguta nu prea e adepta umblatului pe jos, dar credinta mea e ca la varsta ei, majoritatea copiilor ii seamana.

Am facut totusi un experiment si ne-am alocat o dimineata de duminica pentru a explora la pas o padure din apropiere, padurea Faget. Stiam ca nu foarte departe de casa este un traseu marcat. Surpriza:am reusit sa facem in jur de 5000 de pasi pe jos. Ei bine, nu doar noi, ci si cea mica. A rezistat eroic aproape pana la final.

Era fascinata de aceasta fata a naturii. Nu auzise niciodata atat de multa liniste. Din cand in cand mai chicotea cate o pasarica. Ne-a tot cerut sa i le aratam, dar nu am reusit nici cum sa surprindem una.

Am ascultat cu placere linistea. Am privit dansul frunzelor ruginii si le-am savurat melodia. Am invatat-o sa citeasca sunetele, sa priveasca cu atentie gazele ce se scaldau in lumina soarelui sau ciupercile crescute prin diferite locuri.

Un copac era crescut la margine de rapa si isi prezenta in toata splendoarea o mare parte a radacinilor. Mare i-a fost incantarea sa inteleaga cum se tine un arbore in pamantul de sub el!

Am fost totusi tardivi cu aceasta iesire. S-a instalat azi toamna cea mohorata, cu ceata si ploile ei. Sa vina deci, zapada, sa cautam urme de animale pe intinsul ei 🙂

Va asteptam sa crestem impreuna si sa invatam din fiecare experienta!

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *